Va rugam, nu mai rupeti radacinile...

Un articol dragut, sub o poza cu linie de cale ferata (http://www.amnesty.org/en/news/romania-thousands-lives-uprooted-forced-evictions-2013-06-18). Personal, as putea sa o vad ca o metafora a nevoii de a lasa pe unii sa plece... dar nu, este despre altceva. Este despre descendentii directi ai daco-getilor, cei cu radacini adanc infipte in glia strabuna - romii, pe care un nene mare si rau, statul roman, ii napastuieste. Se pare ca intr-un moment de tandrete sau – cine stie? – pe la o betie (nu insinuez ca vreunul din liderii nostri ar pune macar gura pe alcool!) nenea mai sus pomenit a promis “astora mici” locuinte decente. Pai daca a promis... Nu, respectivii minoritari nu e nevoie sa faca nimic, pentru ca e suficient ca exista. Suntem fericiti sa ii avem. Ei nu trebuie decat sa ne faca favorul de a ne permite sa muncim pentru ei si de a ne asigura ca locuiesc in conditii decente.

In cazul in care ati decis sa nu le faceti alora trafic citind articolul respectiv, iata cam despre ce ar fi vorba: niste reprezentanti ai organizatiei Amnesty International au vizitat Romania pentru a vedea care mai este situatia romilor si, bineinteles, raportul publicat ulterior arata ca nu au fost deloc multumiti. Statul roman este acuzat ca, prin evacuarile (urmate de relocari) fortate, impinge cetatenii romi catre conditii de trai mizere, ii scoate in afara cercurilor sociale si le ingreuneaza accesul la educatie sau asistenta medicala. Eu nu pot citi asta decat intr-un singur fel: la un anumit moment in viata lor, toti cetatenii acestia locuiau in apartamente si case decente, se trezeau dimineata pe la 6.30 ca sa ajunga la timp la serviciu ca, na, doar de acolo faceau bani pentru nota de plata la electricitate si apa (pe atunci iubeau apa!). Si un pic inainte sa plece, cu un pupic delicat pe frunte, il trezeau frumos pe ala micu’ (da, in vremurile alea erau si ei mult mai preocupati de planningul familial) si il trimiteau la scoala sa se faca toba de carte, ca sa ajunga om mare... Asta pana in momentul in care ochiul holbat al statului s-a atintit asupra lor si s-a pus cu dezradacinarile pe ei.

Bineinteles ca autorii studiului s-au inarmat cu exemple ale unor indivizi si grupuri care au trait nu-stiu-cat pe la vreo periferie si recent au fost mutati. Cum oare ei nu vad ceea ce face statul ca pe un pas inainte, sa zicem asa, din punct de vedere legislativ (sau, mai curand, al implementarii legii)? Respectivii indivizi se aflau ilegal intr-o locatie si au trait acolo intr-o perioada de slabiciune sau nepasare legislativa. Dar de ceva vreme, probabil tocmai dupa model occidental,  statul roman incepe (sau, cel putin, incearca) sa tina sub control fenomenele de acest tip. Sa ne gandim la un model occidental similar: tabara de “travellers” (adica romi din UK) de langa Billericay care a fost desfiintata, dupa zile bune de lupte, de catre autoritatile engleze in primavara anului trecut. Motivul? Nu erau autorizati legal sa ocupe acel spatiu. Si daca tot veni vorba de englezi, sa amintim continuarea episodului respectiv: s-a decis mutarea coloniei de romi undeva la marginea orasului Brighton. Cat de bucurosi au fost cetatenii acestui oras au spus-o clar protestele lor vehemente, facute publice pe la televizor si prin ziare. Asadar, occidentalii nu ii iubesc pe romi... dar noua ne impun sa ii iubim. (Fiinca am ajuns aici, sa nu va inchipuiti ca, atunci cand occidentalii pun minoritarul rom in avion si il trimit inapoi, o fac din grija si dragoste. Nu, e doar pragmatism: mai bine dau 80-90 de euro pe un bilet “one way” decat sa suporte luni de zile cheltuieli de cazare, hrana, asistenta medicala, securitate.)

Oricum, textul are decenta de a-si adecva exprimarea cand vine vorba de locatiile din care sunt mutati romii. Totusi, tinand cont de miza articolului, pare o auto-contradictie folosirea sintagmei “demolarea asezarilor de romi din oras”. Nu se spune nici “case”, nici “apartamente”, nici “vile”, ci pur si simplu “asezari” (settlements). Asta nu da de gandit ca evacuarea era o necesitate, macar de dragul esteticii citadine? Se continua cu plangerile uneia din “victime”, care ne spune ca fusese mutata undeva unde, printre altele, nu avea electricitate. Pai, simplu: platesti, ai! Nu asa facem toti? 

Conform viziunii acestor europeni, lucrul care trebuie bine bagat la cap e ca romii sunt o categorie vulnerabila. Nu stiu de ce, dar eu nu pot gandi termenul acesta decat in pereche antonimica, deci ca opus lui “invulnerabil”. Asadar, nefiind catalogati drept vulnerabili, etnicii romani (si celelalte minoritati etnice nementionate) sunt invulnerabili... Asa ca, tu, cetatene puternic, daca prinzi vreodata un rom cu mana prin buzunarul dumitale, gandeste-te ca e e vulnerabil, saracu’, si nu-l deranja... Poti chiar, cu miscari lente, ca sa nu-l sperii, sa muti portofelul din buzunarul interior in cel in care are el mana. Si apoi zambeste-i parinteste - are nevoie de caldura ta. Iar atunci cand esti in piata si vezi vreo douazeci de vulnerabili chinuindu-se sa aplice o corectie unui monstru de taran care a vociferat cand incercau sa ii ia ceva de pe taraba, gandeste european! Ajuta-i pe cei slabi! Da-i si tu vreo doua pe sale nenorocitului de taran! Sau, daca esti in tren si vezi cativa vulnerabili mititei ca se straduiesc sa iti strecoare ceva pietre prin geam, nu ezita sa ii ajuti! Trage semnalul de alarma, ca nu se descurca bine cu tintele in miscare!

Inapoi la articol... Fraza care mi se pare absolut fenomenala, adevarat apogeu al intregului text, este: <<“The stories of Claudia, Rodica and Dusia – their insecurity, deprivation and hopelessness – are painfully familiar for many of the 2 million Roma in Romania,” said Barbora Černušáková.>> Subintelegem de aici ca statul (si, deci, si noi, majoritatea) trebuie sa asigure locuinte decente unei intregi minoritati! Pai cum? In toata comunitatea aia sa nu ne asteptam sa fie unul in stare sa munceasca si sa isi plateasca singur cheltuielile locuintei? Pai, daca tot luptam impotriva discriminarii, de ce nu punem la fel problema si in cazul minoritatii maghiare, germane sau turce?

Se spune ca undeva in jur de 60% din populatia Romaniei o reprezinta persoanele apte de munca (oare de ce un procentaj similar nu se aplica si minoritatii rome?). Sa consideram ca populatia Romaniei ar fi 22 milioane exact. Asta ar insemna ca exista 13200000 persoane apte de munca. Dar in cei 22 milioane sunt inclusi si cetatenii romi, vulnerabili si, deci, incapabili de munca (evident, daca am reface calculele eliminandu-i din totalul de 22 milioane, am avea 12 milioane de apti). Impartim numarul celor apti de munca (13200000) la numarul de romi si ajungem la concluzia ca 6.6 cetateni (respectiv 6, pentru 12 milioane) ar trebui sa munceasca pentru 1 rom...  ca sa ii asigure o locuinta decenta. Cautati printre cunoscuti 5 oameni de incredere, cu chef de munca. Iar cand ii aveti, puteti sa va linistiti: micul dumneavoastra grup e ocrotitorul unui vulnerabil dragalas, cu burtica revarsata, care vorbeste cu muci in nasuc. Vi se pare un efort prea mare sa aveti grija si de propria familie si de un rom? Renuntati la familie. Legea nu va impune sa aveti una.