O barza la inaltime

Zilele astea îi invidiez pe românii prevăzători de prin Londra sau alte părţi că şi-au adus receptoare Digi de acasă. Cred că ei pot să vadă şi altceva la televizor în afară de povestea naşterii cuconului domnesc. Toate canalele britanice transmit la nesfârşit aceleaşi poveşti, aceleaşi imagini, interviuri şi băgări de seamă. Ce să înţeleg oare: că populaţia e atât de tare de cap încât trebuie să i se repete de zeci de ori? Se poate. Oricum, pentru mine tot tam-tamul ăsta se poate rezuma într-o propoziţie: familia regală britanică are acum un membru în plus. Am înţeles asta de prima dată.

O parte a populaţiei se pare că rezonează la amintitul tam-tam, dar nu ştiu de ce entuziaştii sunt mai mult pe la televizor decât în realitate. Oamenii din jurul meu, cel puţin, par la fel de apatici. Am auzit o singură discuţie cumva legată de subiect, între colegii mei de muncă, exasperaţi că nu îşi mai pot vedea programele favorite din cauza nebuniei mediatice. Tind să le dau dreptate: mai bine urmăreşti curse de cai şi emisiuni despre gătit (care sunt în prim-planul posturilor tv britanice) decât asta.

În general, eu prefer emisiunile de ştiri, aşa că am mai prins şi eu câte ceva din ce e pe la televizor. Banala afirmaţie că oamenii sunt diferiţi e permanent valabilă, însă eu nu pot să îi înţeleg pe câţiva dintre ei. Mai exact, pe cei care aşteaptă de vreo săptămână pe lângă zidurile spitalului unde era Kate Middleton internată sau pe lângă gardurile palatului Buckingham. Sigur că nu mă refer la cei care prin natura meseriei trebuie să fie acolo (jurnalişti, fotografi, securitate), ci la gură-cască – în copleşitoare majoritate, de sex feminin (fără supărare!). Ce speră să obţină? Doar nu îşi închipuie că o să fie pruncul zvârlit în mijocul mulţimii ca ele să poată să îl tragă de un picioruş şi să facă feţe idioate în timp ce scot sunete ridicole? Cum să petreci o săptămână acolo? Femei de toate vârstele, oare ce spun acasă? „Copii, mâncaţi şi voi de la McDonald’s de trei ori pe zi timp de vreo săptămână”. Sau, către soţ: „Dragă, am să fiu prinsă pe la Buckingham, nu ştiu când mă întorc”... Dar serviciul? Ah, exact, care serviciu?

Pentru alţii, ăsta a fost un prilej să mai umble la scheletul din dulap – povestea cu prinţesa Diana, al cărei fiu a devenit acum tătic. Cumva în replică, unii se întreabă iarăşi cine este cu adevărat tăticul celuilalt fiu al Dianei. Nu a fost încă uitată relaţia (pe care nimeni nu încearcă să o nege) pe care a avut-o prinţesa cu ofiţerul James Hewitt, cu care – cred mulţi – prinţul Henry ar semăna leit.  

Iată-i pe toţi trei – Hewitt, Henry şi Charles – alături. Judecaţi dumneavoastră.