999

Se pare ca si britanicilor le plac vocile prietenoase ale angajatilor serviciului de urgenta si vor sa le auda cat mai des, cu motive bine intemeiate sau fara. Un articol publicat recent de “Yahoo News” (http://uk.news.yahoo.com/999-nuisance-calls--rotherham-south-yorkshire-104329561.html#lkaytXb) ne face cunoscute cateva exemple de apeluri ridicole primite de operatorii de la “999”. Insa, privite intr-o lumina diferita, acestea nu mai par atat de ridicole, ci mai curand ridica un semn de intrebare cu privire la promptitudinea Politiei sau Pompierilor din Regatul Unit.

Pai sa vedem un prim caz: parintii unor copii suna la “Urgente” pentru a anunta ca cei mici nu vor sa mearga la culcare. Cu ce se alege bietul parinte aflat in aceasta situatie extrema? I se inchide in nas... Ce trebuia facut? Evident, mobilizare generala: cateva echipaje de politie, cu sirene, cantece de leagan si lumini, sa inconjoare casa respectivilor. Trupele speciale trebuia sa fie si ele acolo, inarmate pana in dinti cu papusele si ursuleti de plus. Un negociator foarte experimentat trebuia adus la fata locului, sa ii turuie botul un pic pe la fereastra, povestind scene din “Pinocchio” sau “Mica Sirena”. In caz de esec al negocierilor, se putea recurge la ultima solutie: fortarea geamului si aruncarea in camera a unor acadele cu efect rapid.

Tot din seria infractiunilor comise de cei mici, avem un alt exemplu: un copil de 3 ani, aflat in vizita la alt copil, s-a usurat intr-o “Wendy House” (asta ar fi echivalenta casutei din copac, numai ca e pe sol  - deci o casuta pentru joaca, in care incap 1-2 copii). Cand au descoperit minunea, parintii gazdei au sunat la Urgente. Dar credeti ca i-a luat cineva in serios? Au fost lasati sa se lupte singuri cu rahatul pruncului. Aoleu, si cum trebuie sa fi putit! Acolo trebuia izolata zona, declarata carantina, trebuia sa apara cativa flacai de-aceia in costume ca de cosmonaut, care sa dea cu prafuri pe minune pentru a o neutraliza. Iar faptasul, evident, trebuia prins si sapunit bine pe la posterior.

O persoana intr-o stare de agitatie evidenta suna pentru a anunta ca vecinii fac dragoste foarte zgomotos, cu ferestrele deschise, iar treaba dureaza de ceva vreme... Pai cum, nimeni nu se ingrijoreaza ca e si zgomotos si de ceva vreme? Nu i s-a parut nimanui ca nu e tipic pentru un barbat sa provoace sunete si sa mai si duca mult? Omul ala era avea o criza de erectie si trebuia ajutat pe loc!

Un apel facut in perioada sarbatorilor de iarna denunta un grup de copii care veneau sa colinde, dar cantau prost, iar reclamantul ii suspecta ca vor doar sa faca ceva bani. Nu s-a intervenit nici de data aceasta, desi era un caz clar de fals... Caz penal, mai ales ca “Britain’s Got Talent”...

Atacul din Occident

In sfarsit, puteti sa va linsititi: Romika a fost salvat. Bine, ca sa fiu sincer, eu stiam asta de pe la sfarsitul lui 2011... Intre timp, a inceput sa ploua cu vesti bune: si Vasile a fost salvat! Si Puica! Si Pipo! Iar Ernest a fost dat spre adoptie lui Nicole!

Probabil, judecand dupa punctuatia mea foarte exclamativa, v-ati gandit ca sunt entuziasmat. As zice ca sunt mai curand ingrijorat, pentru ca vorbim despre magari! Iar daca dumneavoastra nu v-ar fi trecut niciodata prin minte ca si magarii sunt salvabili, inseamna ca sunteti roman adevarat. Si eu sunt... sau eram, pana am dat cu ochii de o mica imagine cu un scurt mesaj atasat, in numarul din 26.11.2011 al “The Daily Mail”.

Si asa aflam de existenta unei organizatii caritabile din Marea Britanie, The Donkey Sanctuary (http://www.thedonkeysanctuary.org.uk/ ), care si-a facut un “cuib” in inima patriei magarilor, la Cernavoda. Personal, eu suspectez ca, in spatele acestei organizatii caritabile se afla, de fapt, interese corporatiste majore care lucreaza intru sabotarea mezelului romanesc. Fiecare magar salvat inseamna cateva kilograme bune de mezel mai putin pe piata. Occidentul ne impinge, din umbra, catre foame. Rezultatele scaderii cantitatii de mezel ar putea fi catastrofale si chiar ar putea duce la disparitia noastra ca popor. Cum? Prin crearea unui cerc vicios: avand acces la mai putin mezel, toate femeile supraponderale din Romania ar slabi; sotii lor le-ar gasi mai atractive, ceea ce ar duce la cresterea natalitatii. In mod normal, mai multa populatie inseamna nevoi mai mari. Incluzand nevoia de mezel... In timp ce materia prima necesara procesarii lui este, in mod odios, salvata! Trebuie amintit si impactul legislativ pe care l-ar avea procesul de “zanificare” a populatiei feminine: scaderea treptata, pana la disparitie, a numarului de divorturi, ar impune suprimarea articolelor de lege privitoare la desfacerea mariajului.

Ceea ce face organizatia italiana “Save The Dogs And Other Animals”, care lucreaza impreuna cu cea britanica amintita mai sus, este si mai grav. Este un atac la la adresa ortodoxiei insasi: “salvarea” cainilor nu este altceva decat o incercare de suprimare a obiceiului Mielului Pascal. Oare in cate gospodarii maidanezul proaspat jupuit nu troneaza in mijocul mesei, laolalta cu ouale rosii si cozonacii? ...Va intrebati, poate, de ce ar face italienii asa ceva? Pai mai trebuie sa amintim de catolicismul lor si de relatiile pe care le au cu Papalitatea?

Trebuie sa admitem ca salvarea pisicilor vagaboande se face doar din ratiuni economice: saracirea pietei romanesti de carne de vanat.Nefiind vorba de un produs de baza, nu insistam, considerandu-l unul din luxurile fara de care am putea trai.

Concluzia expunerii noastre este, de fapt, un succint mesaj catre orice fel de binevoitori: nu ne mai salvati magarii! Ei sunt meniti doar muncii si sacrificiului. Nu ne mai salvati pisicile si cainii! Lasati-i sa umple strazile, ca doar asa se mentin proaspeti.

Work Wanted

Mult timp am fost convins ca nu exista munca pe care sa o faci intr-adevar cu placere. Mai ales daca e munca solicitanta fizic si mental. Dar, gata! Recent mi-am dat seama cat de mult greseam si am inceput sa cred ca astfel de convingeri nu sunt sigure decat aplicate propriei persoane... Pentru ca o simpla cautare pe Internet mi-a scos in cale o categorie de maniaci voluntari ai muncii dincolo de limitele umanului: companionii de pisici (sau “cat-sitters”, cum se numesc in tinuturile unde aceasta meserie a aparut).

Citim la rubrica “Work wanted” pe “FridayAd”: “Cat Sitter, Temporary, Former Veterinary Nurse available to take care of your cat. Are you going away and do not want the distress of leaving your feline friend in a cattery. Do you need someone to pop in and feed your feline friend, or do you want someone to feed, cuddle, medicate and generally keep your cat company for a while. I am a huge cat fanatic and would love to help out. Daily visits only, unfortunately no overnight stays. Ringmer: £8 per day Local Surrounding Areas: £10 per day Contact: Jenny 01273 XXXXXX , , Lewes, 01273XXXXXX.” Nu multe de comentat la acest anunt decent. O doamna care evident stie ce spune si stie cam ce ar insemna ingrijirea unei pisici. Nu pot trece insa peste cruzimea ofertei:  sa fie sitter felinei doar temporar, si nu pe viata! Pai ce faci daca bietul animal se ataseaza pentru ca esti expert in ceea ce faci si “cuddle” si “keep company” ca nimeni altul? La fel, cum sa nu stai peste noapte? Pai daca Pissy inca mai crede in monstrul de sub pat sau trebuie pusa pe olita?

Extindem cercetarea si dam peste anunturile de pe “Gumtree”. Incepem bine, cu un voluntar care geme de experienta: “Hello, I'm a pet and house-sitter with lots of experience (especially with cats, rabbits and hamsters, though I don't look after dogs) and references. I can help with security, house and cat-sitting anywhere in London. I don't charge, as am house-sitting instead of paying rent and bills while between flats. I'm currently booking for the middle of July, for most of august, and then from late march 2014 onwards. Please write to let me know more about your cats/pets, and the exact dates you are planning to be away for. I'll call or write back with more details, and to see if you would like me to visit to discuss arrangements further. Hope to hear from you soon...” Avem aici un expert in orice fel de creaturi, mai putin caini. Gresiti daca va inchipuiti ca ii e teama de ei; cainii trebuie insa scosi din casa din cand in cand, ori expertul nostru tocmai asta cauta: casa. Pai si daca o gaseste, il mai scot cainii afara? Pe langa asta, sa fii companionul, sa zicem, al unui hamster este destul de solicitant si riscant – o greseala cat de mica si iti poti pierde viata... De ce sa impingi limita pana la a insoti caini? Ar fi sinucidere curata.

Continuam pe “Gumtree” si dam peste Andrew, care ofera divertisment (involuntar) matelor: “Hi, I am looking to get a cat in for a week or 2 to try and help get rid of a mouse problem! It could be fun for your cat! Have had many cats for most of my life so can guarantee your pet will be well looked after. I live with others and we are all animal friendly. There are no other pets in the house.
Only payment I would ask for is that the cat food is provided. Any other questions, please feel free to ask. Thanks, Andrew”. Numai ca amuzamentul nu e garantat, ci sta sub semnul lui “poate” (could be fun)... Asta inseamna ca omul stie cu ce soarece are de-a face: lucrurile pot lua oricand o intorsatura urata pentru pisica binevoitorului. De altfel, Andrew marturiseste ca a avut multe altele anterior – unde sa se fi dus toate? Probabil capetele lor sunt trofee in salasul soarecelui... Oricum, Andrew promite ca matza clientului va fi bine tratata – dar cine ar trata rau un muribund?

Pe acelasi “Gumtree” gasim ceva la fel de interesant: “Are you going on holiday or hospital and struggling to find help with someone looking after your cat or kitten? I'm a 25 year old experienced female that lives in Ealing. I have grown up with cats have a couple of cats of my own. For £9 per half an hour or £15 an hour I will go to your home, feed, play with and generally give your feline friend lots of attention! If your cat is a bit more on the shyer side and doesn't quite like a fuss, I will still stay if need be after feeding so it doesn't get to lonely when your away. I can also water plants/any other small requests. I also offer your cat to come stay with me for the duration of your holiday. I charge £90 for the week (7 days) I live in a medium sized 2 bedroom flat in Ealing, so may not be suitable for cats who love to be outdoors scaring birds! if you have any questions, please feel free to email or phone me on 07507XXXXXX using the above contact details. Thanks!” Ceva nou: taxarea cu jumatatea de ora. Ca sa intelegeti: atata dureaza un episod din “Corrie” (e vorba de soapul – cum am zice noi, telenovela – “Coronation Street”) pe care doamna l-ar urmari in timp ce matza dumneavoastra ar fi nevoita sa fie “on the shyer side”. Daca vreti ca doamna sa urmareasca 2 episoade din “Corrie” stand pe canapeaua dumneavoastra in timp ce pisica ar fi din nou fortata sa fie timida, aveti discount £1. Vi se pare scump? Ganditi-va ca aveti si extra-uri: doamna uda plante. Sincer sa va spun, la banii astia, un simplu udat mi se pare insuficient... O inundatie ar fi mult mai potrivita.

Incheiem, desi am putea continua cu multe alte exemple dintr-un domeniu extrem al pietei de munca. Ceea ce sper ca am reusit sa va conving: nu e nimic ridicol in tot ce am prezentat. Sunt cazuri reale, ale unor persoane cu un chef nebun de munca si care incearca sa isi faca o cariera si, de ce nu, sa devina faimosi intr-un domeniu elitist.

Dog Beer

Bea cineva in UK?

Mecanizare

De necrezut ce a facut tehnologia din societate! Autoturisme, telefoane, calculatoare, englezi! Da, englezul insusi e o masinarie – una foarte delicata, care functioneaza numai bine intretinuta. Bine, operatiunile de mentenanta nu sunt foarte complicate: se fac in general cu mult repaus si frecvente administrari de lichid - unul asemanator cromatic uleiului de motor, numai ca ei il numesc “ceai”. Evident, tipul acesta de masinarie functioneaza pe baza de ardere interna. Nu trebuie sa ai un ochi foarte versat ca sa sesizezi grija lor pentru propria masinarie – dar poti sa ii blamezi ca stiu mecanica? Imediat ce masinaria a fost pusa in miscare, urmeaza repausul plus arderea interna, sau numai arderea interna. In mod obligatoriu, fiecare ingestie de combustibil este insotita de verbalizarea motivatiei – care motivatie, se pare, este nationala: “to keep me going”. Cand auzi asta, nu poti decat sa te bucuri ca a sesizat problema la timp! Cine stie ce se mai intampla daca era putin neatent si intarzia administarea de combustibil – poate masinaria necesita cantitate dubla de lichid, plus extra-repaus ca sa fie pusa din nou in miscare... Oriunde te-ai afla, in locuri unde exista activitate umana, nu se poate sa nu remarci cate un mecanic specialist explicand unuia mai putin priceput, in timp ce duce cana spre buze: “...to keep me going”.

Dar sa nu isi inchipuie cineva ca Romania a ramas in urma din punct de vedere tehnologic: sunt si la noi foarte multe persoane cu o cunoastere adanca a tainelor mecanicii. Totusi, o mica deosebire exista: ai nostri sunt, mai curand, adeptii arderii externe. Ah, da: si, in general, procesul de mentinere in lucru implica doua masinarii: una (numita local sot sau barbat) isi administreaza o cantitate de combustibil (cunoscuta si ca sprit, trascau, pileala sau machiala) apoi incepe sa o arda pe cea de-a doua (numita si sotie, femeie sau nevasta) pe la falci sau pe la sale... Motivatia? To keep her going...

Va rugam, nu mai rupeti radacinile...

Un articol dragut, sub o poza cu linie de cale ferata (http://www.amnesty.org/en/news/romania-thousands-lives-uprooted-forced-evictions-2013-06-18). Personal, as putea sa o vad ca o metafora a nevoii de a lasa pe unii sa plece... dar nu, este despre altceva. Este despre descendentii directi ai daco-getilor, cei cu radacini adanc infipte in glia strabuna - romii, pe care un nene mare si rau, statul roman, ii napastuieste. Se pare ca intr-un moment de tandrete sau – cine stie? – pe la o betie (nu insinuez ca vreunul din liderii nostri ar pune macar gura pe alcool!) nenea mai sus pomenit a promis “astora mici” locuinte decente. Pai daca a promis... Nu, respectivii minoritari nu e nevoie sa faca nimic, pentru ca e suficient ca exista. Suntem fericiti sa ii avem. Ei nu trebuie decat sa ne faca favorul de a ne permite sa muncim pentru ei si de a ne asigura ca locuiesc in conditii decente.

In cazul in care ati decis sa nu le faceti alora trafic citind articolul respectiv, iata cam despre ce ar fi vorba: niste reprezentanti ai organizatiei Amnesty International au vizitat Romania pentru a vedea care mai este situatia romilor si, bineinteles, raportul publicat ulterior arata ca nu au fost deloc multumiti. Statul roman este acuzat ca, prin evacuarile (urmate de relocari) fortate, impinge cetatenii romi catre conditii de trai mizere, ii scoate in afara cercurilor sociale si le ingreuneaza accesul la educatie sau asistenta medicala. Eu nu pot citi asta decat intr-un singur fel: la un anumit moment in viata lor, toti cetatenii acestia locuiau in apartamente si case decente, se trezeau dimineata pe la 6.30 ca sa ajunga la timp la serviciu ca, na, doar de acolo faceau bani pentru nota de plata la electricitate si apa (pe atunci iubeau apa!). Si un pic inainte sa plece, cu un pupic delicat pe frunte, il trezeau frumos pe ala micu’ (da, in vremurile alea erau si ei mult mai preocupati de planningul familial) si il trimiteau la scoala sa se faca toba de carte, ca sa ajunga om mare... Asta pana in momentul in care ochiul holbat al statului s-a atintit asupra lor si s-a pus cu dezradacinarile pe ei.

Bineinteles ca autorii studiului s-au inarmat cu exemple ale unor indivizi si grupuri care au trait nu-stiu-cat pe la vreo periferie si recent au fost mutati. Cum oare ei nu vad ceea ce face statul ca pe un pas inainte, sa zicem asa, din punct de vedere legislativ (sau, mai curand, al implementarii legii)? Respectivii indivizi se aflau ilegal intr-o locatie si au trait acolo intr-o perioada de slabiciune sau nepasare legislativa. Dar de ceva vreme, probabil tocmai dupa model occidental,  statul roman incepe (sau, cel putin, incearca) sa tina sub control fenomenele de acest tip. Sa ne gandim la un model occidental similar: tabara de “travellers” (adica romi din UK) de langa Billericay care a fost desfiintata, dupa zile bune de lupte, de catre autoritatile engleze in primavara anului trecut. Motivul? Nu erau autorizati legal sa ocupe acel spatiu. Si daca tot veni vorba de englezi, sa amintim continuarea episodului respectiv: s-a decis mutarea coloniei de romi undeva la marginea orasului Brighton. Cat de bucurosi au fost cetatenii acestui oras au spus-o clar protestele lor vehemente, facute publice pe la televizor si prin ziare. Asadar, occidentalii nu ii iubesc pe romi... dar noua ne impun sa ii iubim. (Fiinca am ajuns aici, sa nu va inchipuiti ca, atunci cand occidentalii pun minoritarul rom in avion si il trimit inapoi, o fac din grija si dragoste. Nu, e doar pragmatism: mai bine dau 80-90 de euro pe un bilet “one way” decat sa suporte luni de zile cheltuieli de cazare, hrana, asistenta medicala, securitate.)

Oricum, textul are decenta de a-si adecva exprimarea cand vine vorba de locatiile din care sunt mutati romii. Totusi, tinand cont de miza articolului, pare o auto-contradictie folosirea sintagmei “demolarea asezarilor de romi din oras”. Nu se spune nici “case”, nici “apartamente”, nici “vile”, ci pur si simplu “asezari” (settlements). Asta nu da de gandit ca evacuarea era o necesitate, macar de dragul esteticii citadine? Se continua cu plangerile uneia din “victime”, care ne spune ca fusese mutata undeva unde, printre altele, nu avea electricitate. Pai, simplu: platesti, ai! Nu asa facem toti? 

Conform viziunii acestor europeni, lucrul care trebuie bine bagat la cap e ca romii sunt o categorie vulnerabila. Nu stiu de ce, dar eu nu pot gandi termenul acesta decat in pereche antonimica, deci ca opus lui “invulnerabil”. Asadar, nefiind catalogati drept vulnerabili, etnicii romani (si celelalte minoritati etnice nementionate) sunt invulnerabili... Asa ca, tu, cetatene puternic, daca prinzi vreodata un rom cu mana prin buzunarul dumitale, gandeste-te ca e e vulnerabil, saracu’, si nu-l deranja... Poti chiar, cu miscari lente, ca sa nu-l sperii, sa muti portofelul din buzunarul interior in cel in care are el mana. Si apoi zambeste-i parinteste - are nevoie de caldura ta. Iar atunci cand esti in piata si vezi vreo douazeci de vulnerabili chinuindu-se sa aplice o corectie unui monstru de taran care a vociferat cand incercau sa ii ia ceva de pe taraba, gandeste european! Ajuta-i pe cei slabi! Da-i si tu vreo doua pe sale nenorocitului de taran! Sau, daca esti in tren si vezi cativa vulnerabili mititei ca se straduiesc sa iti strecoare ceva pietre prin geam, nu ezita sa ii ajuti! Trage semnalul de alarma, ca nu se descurca bine cu tintele in miscare!

Inapoi la articol... Fraza care mi se pare absolut fenomenala, adevarat apogeu al intregului text, este: <<“The stories of Claudia, Rodica and Dusia – their insecurity, deprivation and hopelessness – are painfully familiar for many of the 2 million Roma in Romania,” said Barbora Černušáková.>> Subintelegem de aici ca statul (si, deci, si noi, majoritatea) trebuie sa asigure locuinte decente unei intregi minoritati! Pai cum? In toata comunitatea aia sa nu ne asteptam sa fie unul in stare sa munceasca si sa isi plateasca singur cheltuielile locuintei? Pai, daca tot luptam impotriva discriminarii, de ce nu punem la fel problema si in cazul minoritatii maghiare, germane sau turce?

Se spune ca undeva in jur de 60% din populatia Romaniei o reprezinta persoanele apte de munca (oare de ce un procentaj similar nu se aplica si minoritatii rome?). Sa consideram ca populatia Romaniei ar fi 22 milioane exact. Asta ar insemna ca exista 13200000 persoane apte de munca. Dar in cei 22 milioane sunt inclusi si cetatenii romi, vulnerabili si, deci, incapabili de munca (evident, daca am reface calculele eliminandu-i din totalul de 22 milioane, am avea 12 milioane de apti). Impartim numarul celor apti de munca (13200000) la numarul de romi si ajungem la concluzia ca 6.6 cetateni (respectiv 6, pentru 12 milioane) ar trebui sa munceasca pentru 1 rom...  ca sa ii asigure o locuinta decenta. Cautati printre cunoscuti 5 oameni de incredere, cu chef de munca. Iar cand ii aveti, puteti sa va linistiti: micul dumneavoastra grup e ocrotitorul unui vulnerabil dragalas, cu burtica revarsata, care vorbeste cu muci in nasuc. Vi se pare un efort prea mare sa aveti grija si de propria familie si de un rom? Renuntati la familie. Legea nu va impune sa aveti una.