Fauna britanica

Este universal recunoscută prostia şi lipsa de cultură a americanilor, dar acestea se găsesc din plin şi în rândurile celor care râd de ei. Oricum, nu am de gând să încerc vreun studiu asupra acestei trăsături universale a fiinţei umane, ci doar vreau să pomenesc vreo două situaţii ridicole pe care le-am întâlnit în UK.

V-am povestit deja despre gândurile ce îl frământă pe un coleg de muncă (http://uksubiectiv.blogspot.co.uk/2013/07/fineturi-filosofice.html) şi am să rămân în aria aceasta a persoanelor cu care intru în contact la serviciu. Deci, să vă spun despre James: flăcăul asta are 27 de ani şi un pic de burtică, ai spune că e cel mai serios locuitor al ţării sale, dacă nu l-ar trăda modul cum se îmbracă. Pe orice fel de vreme (deci inclusiv pe arşiţă), el umblă echipat  într-un pardesiu gri, lung până în pământ, şi cu gluga pe cap. Deşi nu are nici cea mai mică problemă fizică, întotdeauna ţine în mână un baston de-acela scurt, bătrânesc, din lemn lăcuit. De ce? Pentru că el crede că este vrăjitor – mai exact, Gandalf... Asta nu o spune în mod direct, dar dacă stai de vorbă cu el şi îl laşi să îţi spună un pic despre el, înţelegi. Pe lângă asta, se pare că e cumpărător devotat al cărţilor de vrăji din Harry Potter, devotement pe care părinţii (da, locuieşte cu părinţii încă) încearcă să i-l păstreze în nişte limite rezonabile ascunzându-i cardurile.

Pe Kerry nu am să o descriu, ci doar am să spun cum a tratat ea o “criză” la locul de muncă. Deschizând uşa unei săli de la etajul superior al clădirii, a băgat de seamă că în încăpere intrase, cumva, o pasăre (era ceva de mărimea unei vrăbii, dar cu penajul mai viu colorat). Ce face orice om normal în situaţia asta? Nu, nu deschide un geam sau două, ci părăseşte clădirea şi merge peste stradă, într-o clădire vecină, să îşi caute şefa să întrebe ce e de făcut... Se aştepta oare să existe vreo procedură standard în caz de păsărică? Oricum, şefa ei a luat-o la rost un pic, explicându-i că nu trebuie să ai diplomă în ornitologie ca să deschizi o fereastră.

Alt caz. Într-o pauză, stăteam de vorbă cu o colegă, Sarah (o femeie de treabă, în vârstă de vreo 46 ani) şi, cumva, ajunsesem să discutăm despre Franţa şi problemele ei. La un moment dat, eu fac o afirmaţie de genul că acolo trăiesc o mulţime de imigranţi din fostele colonii, cum ar fi, să zicem, Algeria. La care ea intervine cu o întrebare: „Dar Algeria este în Uniunea Europeană?” Fără cuvinte... Şi tot ea, cu altă ocazie, îmi povestea de o prietenă că urma să plece într-o excursie în Tunisia şi o să ia avionul, deşi ea, Sarah, crede că ar fi fost la fel de ok să meargă cu maşina. La care eu mi-am exprimat dezacordul, pe motiv că distanţa ar fi fost mult prea mare şi cu obstacole, întrucât Tunisia e în Africa. Interlocutoarea mea a rămas surprinsă, şi mi-a explicat de ce: era convinsă că şi Tunisia tot în Europa se află.

Acum să ne imaginăm că politicienii britanici ar fi vorbit serios când spuneau că vor să consulte populaţia, printr-un referendum, cu privire la ieşirea din UE. Păi cetăţeni ca cei amintiţi aici ce răspuns ar fi putut da? Cât de mult înţeleg ei din modul cum funcţionează UE ca să poată avea o opinie, dacă ei nu ştiu nici măcar din ce e formată această uniune? Şi, tot aşa, ne gândim că oamenii aceştia urăsc românii. De ce? Pentru că au avut de-a face cu ei? Nu. Marea majoritate nu au avut niciodată de-a face cu vreun român, nu au ajuns niciodată în România şi nici măcar nu ştiu cam pe unde ar fi ea pe hartă. Atunci de ce o urăsc? Păi aşa li se spune în ziare.

O barza la inaltime

Zilele astea îi invidiez pe românii prevăzători de prin Londra sau alte părţi că şi-au adus receptoare Digi de acasă. Cred că ei pot să vadă şi altceva la televizor în afară de povestea naşterii cuconului domnesc. Toate canalele britanice transmit la nesfârşit aceleaşi poveşti, aceleaşi imagini, interviuri şi băgări de seamă. Ce să înţeleg oare: că populaţia e atât de tare de cap încât trebuie să i se repete de zeci de ori? Se poate. Oricum, pentru mine tot tam-tamul ăsta se poate rezuma într-o propoziţie: familia regală britanică are acum un membru în plus. Am înţeles asta de prima dată.

O parte a populaţiei se pare că rezonează la amintitul tam-tam, dar nu ştiu de ce entuziaştii sunt mai mult pe la televizor decât în realitate. Oamenii din jurul meu, cel puţin, par la fel de apatici. Am auzit o singură discuţie cumva legată de subiect, între colegii mei de muncă, exasperaţi că nu îşi mai pot vedea programele favorite din cauza nebuniei mediatice. Tind să le dau dreptate: mai bine urmăreşti curse de cai şi emisiuni despre gătit (care sunt în prim-planul posturilor tv britanice) decât asta.

În general, eu prefer emisiunile de ştiri, aşa că am mai prins şi eu câte ceva din ce e pe la televizor. Banala afirmaţie că oamenii sunt diferiţi e permanent valabilă, însă eu nu pot să îi înţeleg pe câţiva dintre ei. Mai exact, pe cei care aşteaptă de vreo săptămână pe lângă zidurile spitalului unde era Kate Middleton internată sau pe lângă gardurile palatului Buckingham. Sigur că nu mă refer la cei care prin natura meseriei trebuie să fie acolo (jurnalişti, fotografi, securitate), ci la gură-cască – în copleşitoare majoritate, de sex feminin (fără supărare!). Ce speră să obţină? Doar nu îşi închipuie că o să fie pruncul zvârlit în mijocul mulţimii ca ele să poată să îl tragă de un picioruş şi să facă feţe idioate în timp ce scot sunete ridicole? Cum să petreci o săptămână acolo? Femei de toate vârstele, oare ce spun acasă? „Copii, mâncaţi şi voi de la McDonald’s de trei ori pe zi timp de vreo săptămână”. Sau, către soţ: „Dragă, am să fiu prinsă pe la Buckingham, nu ştiu când mă întorc”... Dar serviciul? Ah, exact, care serviciu?

Pentru alţii, ăsta a fost un prilej să mai umble la scheletul din dulap – povestea cu prinţesa Diana, al cărei fiu a devenit acum tătic. Cumva în replică, unii se întreabă iarăşi cine este cu adevărat tăticul celuilalt fiu al Dianei. Nu a fost încă uitată relaţia (pe care nimeni nu încearcă să o nege) pe care a avut-o prinţesa cu ofiţerul James Hewitt, cu care – cred mulţi – prinţul Henry ar semăna leit.  

Iată-i pe toţi trei – Hewitt, Henry şi Charles – alături. Judecaţi dumneavoastră.

 

Gipsy Punk

Am aflat si eu abea recent de existenta acestui stil musical. Si pare a fi destul de cunoscuta mai ales prin SUA o trupa numita Gogol Bordello, din care au facut parte (oare spre cinstea sau rusinea noastra?) si doua persoane nascute in Romania (usor de inteles motivul pentru care nu am spus, simplu, "2 romani") - un anume Vlad Solovar, bun chitarist, si o talentata percutionista, vocalista si dansatoare, Andra Ursuta. Avem, evident, si exemple - unul chiar cu ceva versuri in limba romana:

Emo

Pe ea am intalnit-o la Ashdown Forest Llama Park:

Tiganii lor

Nu este vorba chiar de ţigani, ci de oameni care folosesc aceleaşi mijloace de trai, prin parazitarea sistemului. Ne referim la un exemplu recent apărut în presa britanică (http://www.express.co.uk/news/uk/415236/Super-fertile-jobless-parents-of-six-on-27-000-benefits-demand-a-bigger-council-house), care este departe de a constitui un caz singular. Familia Flisher, din Maidstone (Kent – sud-estul Angliei) tocmai a atras atenţia asupra sa prin solicitarea unei locuinţe sociale mai mari, întrucât în prezent locuieşte într-un apartament cu o singură cameră (este, de fapt, vorba de un dormitor şi o sufragerie, dar britanicii numără doar dormitoarele). Nu ar fi nimic extraordinar dacă nu ar fi vorba de o familie compusă din cei 2 părinţi şi 6 copii, dintre care cel mai mare are vârsta de 8 ani. Nu e strigător la cer că trebuie să suporte aşa ceva? Evident că nu. E strigător la cer că familia respectivă încasează £ 27.000 pe an, fără să facă nimic. Cei doi Flisher adulti nu au mai muncit din 2005, când s-au apucat de făcut copii. Ca termen de comparaţie, să menţionăm că un salariu normal, pentru un job ce nu necesită calificare, este de £ 13-14.000 pe an. Adică: ei se iubesc, banul vine, locuinţa nu e o problemă...

Femeia vrea acum o casă mai mare, declarând că e revoltător modul în care sunt obligaţi să trăiască în cele 2 camere (locuinţă care este de asemenea pomană de la stat). Dar tot ea declară că nu poate munci întrucât suferă de depresie. Nu e asta cea mai lungă depresie de care am auzit? Începută în 2005 şi continuă! Femeia mai are încă o problemă, despre care le vorbeşte deschis jurnaliştilor: excesul de fertilitate. Pare-se, folosea metode contraceptive când au fost procreaţi  toţi copiii, cu excepţia primului. Aşadar, nicio pilulă sau prezervativ nu se pune cu ambiţia ovarelor lui Ma’am Flisher. Nu mi-e însă foarte clar de ce soţul nu munceşte – tot începând cu nefastul an 2005. Să fie vorba de solidarizare în depresie?

...Şi de ce să nu o facă, dacă se poate? Ca să o spunem pe şleau: traiul „pe beneficii” (adică ajutor social) este în vogă printre britanici. Iată un alt exemplu: o femeie din Birmigham, mamă a 7 copii, încasează £ 32.000 pe an şi locuieşte într-o casă cu 6 camere (http://www.dailymail.co.uk/news/article-2339340/Dont-cut-32-000-benefits-Unemployed-mother-seven-says-living-just-2-000-month-leave-family-homeless.html). Iată şi statistica oraşului Ipswich (Suffolk, estul Angliei): la o populaţie de aprox. 133.000 locuitori, există un număr de 4.870 gospodării în care nimeni nu munceşte (http://www.ipswichstar.co.uk/news/ipswich_nearly_7_500_children_living_in_jobless_homes_shock_report_reveals_1_2284057) . De pe website-ul guvernului britanic (https://www.gov.uk/)  aflăm că, la sfârşitul anului 2012, erau 5.6 milioane de persoane în categoria de vârstă a celor apţi de muncă, ce beneficiau de ajutor social (asta la o populaţie totală de 62,74 milioane locuitori).

Cine munceşte, atunci, ca să susţină atâta amar de lume care nu face nimic? Evident, un procent din populaţia britanică, dar, mai ales – aş zice eu – imigranţii. Logic, având în vedere numărul imens al acestora (se pare că Londra este locuită în proporţie de aprox. 60% de străini) şi faptul că ei sunt cumva obligaţi prin lege să muncească (majoritatea covârşitoare a imigranţilor din afara Uniunii Europene obţin viza în baza unui contract de muncă; românii şi bulgarii primesc yellow card sau blue card făcând dovada că sunt angajaţi). Iar în timp ce străinii muncesc, beneficiarii ajutorului social stau în faţa televizorului şi urmăresc ştirile, îngrijoraţi că s-a umplut ţara de imigranţi care acaparează toate job-urile... care pe ei oricum nu îi interesează. Bloody immigrants!

"Ocupa-te de cersetorii tai..."

Încă nu s-a schimbat nimic: România continuă să fie foarte mult băgată în seamă de presa din UK. Acesta este un titlu pe care l-am descoperit ieri: “României i s-a spus: vino şi ocupă-te de cerşetorii tăi” (http://www.express.co.uk/news/uk/415099/Romania-told-Come-and-deal-with-your-beggars). Nu cred că mai e cazul să explic cât de tare m-a deranjat, mai ales că la puţin timp după am dat şi peste fratele geamăn al acestui articol, care avertizează că prăpădul vine din Est (http://www.express.co.uk/comment/expresscomment/415133/Romania-influx-a-disaster?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+daily-express-express-comment+%28Daily+Express+%3A%3A+Express+Comment+Feed%29).

Citind articolul, aflăm că e, de fapt, vorba despre un plan de cooperare între poliţia din România şi cea din UK, dar se pare că jurnaliştii (sau, mai curând, calomniatorii) englezi nu au putut rezista tentaţiei de a mai insulta o dată în plus o naţiune despre care, de fapt, ei ştiu prea puţin.

Câtă condescendenţă în sintagma aceasta, “României i s-a spus”! Adică România e zero, cu ea nu dialoghezi, pentru că nu are dreptul la cuvânt. Vrei ceva de la ea? Foarte bine, îi spui ce vrei şi atât, nu o laşi să comenteze, nu comunici cu ea în mod bilateral. Îi dictezi, că altfel... Altfel, ce??? Oare o să apuc şi eu vremurile când un politician roman o să îi întrebe asta??? Când oare o să spună un politician român “Ajunge! Ori ne trataţi cum trebuie, ori întrerupem legăturile!”? Pentru  că, mi se pare mie, România a trecut prin multe secole de istorie fără să aibă nevoie de UK...

“Cerşetorii tăi”... Tot citind articolul, aflăm că e – evident! – vorba de grupuri de romi care decorează zone din Londra în stilul specific, cu magherniţe de carton şi munţi de jeg. Păi, parcă Europa îi declara pe ăştia categorie socială vulnerabilă (culmea!!! ăştia vulnerabili? la ce anume?) şi se mira că de ce le demolează autorităţile române “aşezările”... (http://uksubiectiv.blogspot.co.uk/2013/06/va-rugam-nu-mai-rupeti-radacinile.html ). Oare acum au înţeles de ce, când au văzut focarul de infecţie şi în ograda lor?

România nu are cerşetori, sau dacă are, nu are mai mulţi decât au alţii. România are oameni harnici. Ţăranul nostru petrece aproape tot anul pe camp, cu sapa în mână, mulţumindu-se cu puţinul pe care se îndură să i-l dea natura. Nu are prea multe, dar nici nu cerşeşte. Ţiganii cerşesc. Însă ei nu sunt ai noştri, sunt rămăşiţele castei “nedoriţilor” din India de acum mai bine de 1000 de ani. Şi iata, nici după un mileniu, nu au reuşit să îşi schimbe statutul.

P.S. Am folosit cuvântul “ţigan”. Aştept amenda aia de mii de Euro. Dar am să fiu ţigan şi nu am să o plătesc.

Allahu Akibar

Asta chiar nu se poate trece cu vederea, deşi nu s-a întâmplat nici în România, nici în UK, ci în faimoasa regiune Bida, din Niger, care de ani buni e fruntea mondenităţilor, lăsând Hollywood-ul şi Monaco mult în spate. Tocmai pe fondul unui declin în popularitate al acestei regiuni, dar fără nicio intenţie de a atrage atenţia, s-a hotărât să se nască acolo o fetiţă cu un rozariu (şirag de mărgele de rugăciune) la gât (http://www.belgeinfo.com/baby-girl-born-with-prayer-rosary-round-her-neck-in-bida-26953-2013/; http://www.standardmedia.co.ke/?articleID=2000088570). Conform mărturiei uneia din persoanele care au asistat la naştere (nu risc utilizarea sintagmei “cadru medical”, având în vedere despre ce comunitate discutăm), copilul s-a născut cu un şirag de margele negre în jurul gâtului, care după un anumit timp au şocat asistenţa devenind albe. Ulterior, lucrurile au început să capete alt sens când şi-au amintit de un caz similar de prin State, cu o chestie pe care ei o numeau „maicălgexăn”, şi care la naştere a fost tot neagră, pentru ca după ceva timp să surprindă pe toată lumea devenind albă.

Evident, minunea aceasta a răscolit comunitatea, care a interpretat lucrurile drept un semn al măreţiei lui Allah. Au existat, însă, şi persoane care au sugerat să fie solicitată intervenţia poliţiei, întrucât prezenţa rozariului semnalează mai curând lipsa hainelor, ceea ce ar face, deci, să avem de-a face cu un caz de jaf pre-natal. Tot la fel, s-au ridicat şi voci care au susţinut că respectivul rozariu ar fi de fapt un şirag de mărgele uitate intr-o zonă foarte intimă a partenerei de către soţ, după o partidă de amor bine garnisită cu jocuri erotice. Bărbatul în cauză neagă însă vehement, susţinând că poate proba cu martori imposibilitatea acestei ipoteze, întrucât nu a făcut niciodată sex cu soţia sa, cu care a avut doar o relaţie intelectuală. Evident, comunitatea a fost cuprinsă de furie la încercarea de denigrare a miracolului din ograda lor şi au jurat răzbunare împotriva calomniatorilor, sens în care au făcut deja primul pas, prin achiziţionarea unor centuri marca TNT.

 Oricum, membrii comunităţii sunt convinşi că acesta este doar începutul unei serii de naşteri miraculoase, ce va face, speră părinţii, ca bebeluşii să vină pe lume fie în echipamentul complet al FC Barcelona, fie cu geantă Louis-Vuitton, fie cu scooter sau cu garsonieră complet utilată. Şi de ce nu, că doar Allah e mare!

   

Vesti bune pentru reprezentantul nostru la Eurovision

Se întâmplă multe în lumea largă şi, chiar dacă, la prima vedere, nu au o legătură evidentă cu noi, ele totuşi ne privesc. Această observaţie se aplică şi unei întâmplări recente din Africa de Sud, care este, de fapt, ecoul perpetuării anuale a unui ritual de iniţiere a tinerilor din unele comunităţi rurale (http://uk.news.yahoo.com/30-south-african-men-killed-ritual-circumcision-161150484.html#b82fEM0).

30 de tineri au murit şi alţi aproape 300 au fost spitalizaţi ca rezultat al unor circumcizii executate incorect sau cu mijloace neadecvate, în urma cărora victimele s-au ales cu infecţii, cangrene, răni septice. Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, tinerii şi-au pierdut organele genitale, nu putem să nu suspectăm vracii care au executat respectivele operaţii de malpraxis deliberat. De ce? Păi erau tineri şi virili, ceea ce făcea ca femeile din comunitate să aibă ochi doar pentru ei, tratându-i cu mai puţin interes pe cei din categoria de vârstă a vracilor. Aşa că, aceştia din urmă, cum au avut ocazia, au eliminat concurenţa...

Oricum, toate acestea nu sunt altceva decât veşti excelente pentru Cezar Ouatu, reprezentantul României la Eurovision. De ce? Păi povestea asta s-a întâmplat în Africa, ceea ce face ca el să fie în continuare singurul bărbat fără ouă din Europa!

Intrebare

O întrebare pentru trecători, afişată la intrarea unei biserici din Uckfield:

 

 

Intre vecini

Nu ştiu de ce o ştire ca asta încearcă să spulbere imaginea idilică pe care est-europenii o au despre relaţiile interumane în societăţile occidentale... Nu, nu pot să înţeleg de ce ar vrea un editor să ne convingă că în UK există certuri şi chiar violenţe între vecini (http://uk.news.yahoo.com/parking-disputes-cause-a-third-of-neighbourly-quarrels--but-noise--hedges-and-pets-aren-t-far-behind--093402595.html#ZPBQqEO), care să pornească de la nimicuri cum ar fi locurile de parcare, zgomotul sau animalele de casă. E aşa cum credem noi: ei sunt prea civilizaţi pentru a avea dispute. Acestea sunt apanajul românilor şi ruşilor (mai ales!).

Ce face un britanic când vrea să intre cu maşina pe aleea unde locuieşte, dar intrarea e blocată de maşina vecinului? Păi, când reuşeşte să se oprească din râs, întoarce şi merge până la cea mai apropiată parcare cu plată, unde îşi lasă propriul vehicul şi de unde ia un taxi până acasă. Evident, pe traseu opreşte la un supermarket şi ia ceva de băut, ca să cinstească împreună cu vecinul care l-a blocat şi să se amuze amândoi de întâmplare.

În cazurile în care unele persoane dau muzica tare să audă tot cartierul, nu există vociferări. Vecinii vin cu mici atenţii pentru persoana distractivă, cum ar fi cd-uri, soft-uri  sau simple sugestii pentru largirea ariei de preferinţe musicale, iar cei mai cu dare de mână vor face tot ce le stă în putinţă pentru îmbogăţirea şi creşterea în calitate a sistemului audio.

Nici animalele de casă nu ridică probleme. Dacă vreun britanic nu are animale de companie dar se întâmplă să găsească vreun excrement de câine în faţa uşii sale, nu se repede la vecin să îi ceară socoteală. Dimpotrivă, interpretează totul ca un semn bun şi calcă apăsat în respectiva minune, ca să îi poarte noroc. Iar dacă, din întâmplare, câinele vecinului a avut un pic de pântecăraie, e şi mai bine: ochiul priceput al britanicului vede arta din decoraţiunea din faţa uşii sale. Ca urmare, face câteva fotografii din unghiuri cât mai dramatice, apoi le adaugă celorlalte imagini din albumul pe care îl va prezenta pe la toate sindrofiile sau evenimentele caritabile la care participă.

How British men treat women

Britanicii sunt, in general, oameni politicosi si cu aptitudini sociale bine dezvoltate. Insa adevarati "gentlemen", cum ii stim noi din carti sau din filme, sunt greu de gasit. Iata un filmulet amuzant despre cum se poarta un "gentleman" cu femeile:

Frumusetea e in ochii privitorului

Se pare ca restul lumii a decis: femeile britanice sunt foarte urate. Daca iei un pic la cercetat netul, gasesti incredibil de multe postari pe forumuri sau articole pe website-uri pe tema aceasta. Iata cateva link-uri (dar si o simpla cautare pe Google o sa va dea rezultate satisfacatoare): http://www.dailymail.co.uk/news/article-1308985/Female-Brits-abroad-branded-ugliest-world.html;

http://www.topix.com/forum/world/the-gambia/T98N5IMOAT7KQIOPL; http://www.express.co.uk/news/uk/197439/British-women-tourists-are-the-ugliest-in-the-world;

http://sotontab.co.uk/2012/07/07/why-are-the-british-so-ugly/.

Cele mai frecvente 3 adjective aplicate femeilor britanice sunt: grase, urate, betive – asta e parerea generala. Parerea mea? Femeile britanice sunt grase, urate si betive. Ca sa fim corecti, cele trei adjective nu sunt aplicabile tuturor femeilor britanice. Pentru ca multe sunt doar urate si betive, altele doar grase si urate, iar cateva doar grase si betive... Da, pot exista femei grase si betive, dar adorabile...( Ah, pe cine naiba cred eu ca pacalesc?)

Sa incercam o explicatie pentru aceasta uratenie nationala specifica populatiei feminine din UK (atentie, ma exprim astfel de pentru a evita monotona sintagma “femeile britanice”, dar cand spun “populatia feminina din UK” ma refer tot la ele, strict, nu si la femeile de alta origine care traiesc in UK). Pai, probabil totul e explicabil la nivel genetic. Cumva, toate femeile de aici isi iau o buna parte a zestrei genetice din cartoful de McDonalds. Probabil din cauza constientizarii unor deficiente de ADN, femeile isi fac aceasta infuzie genetica in mod constant, permanent: 2-3 sesiuni zilnice. Nu m-am informat cu exactitate, dar toata povestea asta imi da impresia ca McDonalds se afla acum in administrarea Ministerului Sanatatii din Marea Britanie. Cum carentele acestea genetice sunt observabile de la varste foarte fragede, mamicile responzabile isi iau pruncii cu ele de fiecare data cand merg la tratament. Unui strain neavizat, care se zbate in limitele greutatii de 70 kg, sa deschida usa unui McDonalds ii poate aduce o viziune unica: imaginati-va un acvariu de dimensiuni respectabile, foarte ordonat, in care, pe mijloc, o multime de balene transpira la rand, in vreme ce, pe partile laterale, mult mai multe balene sunt in plin proces de indopare din pungile de hartie. Pe langa ele, se agita neglijate viitoarele balene, aflate deocamdata in stadiu oarecum post-fetal, cu scaunul intotdeauna asezat la o distanta putin mai mare de la masa decat pot intinde mana, in asa fel  incat sa nu existe riscul sa ia din portia mamei vreo bucatica in plus fata de ce le-a fost alocat.

Pai, cam asa stau lucrurile cu grasimea si uratenia; alcoolismul merita o discutie separata, pe care o lasam pe viitor. Iar in cazul in care v-ati pus intrebarea “dar, daca asa stau lucrurile, cum de se mai uita barbatii britanici la ele?”, raspunsul e evident: si ei beau zdravan, deci nu se uita prea bine...

Reclame britanice

Probabil cele mai haioase reclame difuzate pe canalele TV din Marea Britanie sunt cele din seria "Ar fi trebuit sa mergi la Specsavers" (Specsavers este o companie ce detine un lant de cabinete oftalmologice).

Bacaul, capitala europeana

Banuiesc ca politia britanica a decis sa lupte impotriva focului cu foc si a angajat-o pe Mama Omida, dar au meditat-o la matematica in prealabil. De ce zic asta? Pai ei stiu deja ce suma de bani va fi furata din bancomatele din Marea Britanie pana la sfarsitul anului si mai stiu si cu exactitate ce procentaj din aceste infractiuni va fi efectuat (si a fost efectuat pana acum) de bande din Romania (http://www.ziarulromanesc.net/observator/actualitate/2223-daily-mail-bande-din-romania-responsabile-pentru-92-din-furturile-de-la-bancomate.html).  

Totusi, sursa acestor stiri e “Daily Mail” (http://www.dailymail.co.uk/news/article-2337158/Cashpoint-card-snatches-treble-Romanian-crime-gangs-responsible-92-thefts-cash-machines-police-believe.html), asa ca sa nu ne zburlim prea tare – ziarul asta e micuta calomnie a Marii Britanii, un fel de “Can-Can”. Ei, cumva stirea asta ridica orasul Bacau la rang de capitala a spargatorilor de bancomate... E un pas inainte, invata britanicii geografie.

Daca ar fi sa luam stirea asta de buna (ceea ce nu neaparat si facem), ar trebui sa felicitam politia britanica pentru eficienta cu care a solutionat TOATE furturile din bancomate de la inceputul anului pana acum, succes fara de care acuratetea procentului de 92% din respectivele infractiuni de care sunt invinuiti infractorii romani ar fi foarte dubitabila.

Where I Lay My Head Is “Home”

Inca una din ciclul “ai nostri nu sunt mai rai decat ai lor”. Astazi publicata, o stire-avertisment despre copiii nimanui care isi fac veacul prin Gara de Nord din Bucuresti (http://www.romania-insider.com/bucharest-city-tales-the-children-of-gara-de-nord/103520/). Autor, o daneza stabilita in Romania, Eleonore af Schaumburg-Lippe,  care, se pare, tine o rubrica saptamanala despre viata ca “expat” in tara noastra. Problema e ca si aici suntem “pe subiect”, adica avem dovezi ca ceea ce nu le place lor la romani este mare si urat si in Occident. Numai ca, na, e mai usor sa vezi gunoiul din ochiul altuia...

Dar sa vedem, pe scurt, ce spune doamna – desi problema “aurolacilor”(cum ii numeste romanul de rand) ne este cunoscuta tuturor. Conform afirmatiilor dumneaei, a fost, insotita de anumiti prieteni, sa discute cu acesti copii ai nimanui si sa afle amanunte despre modul lor de viata. Cei mai multi s-au plans ca, desi vor sa mearga la scoala, lupta pentru supravietuire ii tine departe de ea. Stilul doamnei este insa, pe alocuri, putin prea zemos pentru cat pot eu sa indur, intrucat inlocuieste emotiile simtite natural cu cele induse cu forta – de exemplu: “Cand vorbesti cu un copil de 10 ani – sclipitor si inteligent si totusi doar un copil, dar vorbind ca un om mare, intrucat a fost intarit de viata pe strada – despre supravietuire, despre cum sa gasesti un loc unde sa stai, sau cum sa faci rost de mancare, te afecteaza intr-adevar. Vezi ca nu are jucarii, nu vorbeste despre petreceri la ziua de nastere, despre ce vrea sa ajunga cand va fi mare, pentru ca viitorul lui nu ofera nimic pentru care sa lupte.” Articolul mai avertizeazasi cu privire la riscul de imbolnavire la care sunt supusi acesti copii (amenintati de HIV, tuberculoza sau hepatita) si riscul pe care ei insisi il reprezinta pentru ceilalti, intrucat traiesc intr-un loc atat de aglomerat cum este Gara de Nord.

Adevarat si neimbucurator, intr-adevar. Si  am, totusi, convingerea ca sunt oameni in Romania care incearca sa mai faca ceva cu privire la situatia acestor copii. Dar hai sa vedem si un mod de abordare occidental al problemei oamenilor strazii. Si avem un exemplu proaspat (mai putin de 2 saptamani) din UK (evident), unde tanarului Ashley O’Brien, care isi facea veacul pe strazile orasului Canterbury, i s-a dat foc in timp ce dormea (http://www.kentonline.co.uk/kentish_gazette/news/Homeless-man-set-on-fire-2549/). Mesajul locuitorilor orasului este cumva “gunoiul depozitat in loc nepermis va fi distrus”? Cazul tanarului respectiv nu este unicul care s-a intamplat in ultimul timp in localitatea amintita care, se pare are ceva probleme cu oamenii strazii, pe care consiliul local nu-i vede cu ochi buni din cauza comportamentului anti-social.

Un incident similar a avut loc in Brighton, in luna aprilie a acestui an (http://www.theargus.co.uk/news/10369799.Passers_by_save_homeless_man_set_on_fire_in_Brighton/), iar altul in Reading, in luna mai (http://www.getreading.co.uk/news/local-news/homeless-man-set-on-fire-4189388). Suficiente exemple, cred eu, ca sa vedem cum trateaza o societate care se vrea de varf in Europa probleme pe care le are in aceeasi masura ca si noi.

Sper ca v-am mai convins un pic – si am sa o repet ori de cate ori voi avea ocazia – ca, orice ar spune occidentalii, nu suntem nici mai rai, nici mai buni ca ei.

Haunted Britain

Statisticile arata ca din ce in ce mai putini britanici cred in Dumnezeu; paradoxal, ei nu pun insa la indoiala existenta fantomelor (http://www.hauntedplaces.co.uk/; http://www.hauntedisland.co.uk/; http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2009/oct/31/most-haunted-places-britain). Paranormalul si parapsihologicul si-au castigat un loc comfortabil in societate, in mod inevitabil ducand la analize, teoretizari, clasificari... Ei bine, astea au rezultat in recunoasterea unei minoritati sexuale: fantomele gay, in aceasta categorie incadrandu-se atat cele carora le place sa bantuie locatii dedicate homosexualilor, cat si cele ce se comporta efectiv gay (http://www.real-british-ghosts.com/gay-ghost.html ). Avem, adica, fantoma voyeur gay si fantoma activa gay. Pai asta explica multe, nu? Inseamna ca celelalte fanome sunt, in general, heterosexuale, pedofile, zoofile, necrofile si alte categorii de “-file”. Cunoscand lucrurile astea, abordarea unui fenomen de bantuire devine mult mai usoara: fantomele umbla dupa sex! Deci, ne putem face mai putine griji pentru locatiile in care sunt depistate mai multe fantome – ele sunt impreuna si gasesc ele cumva modalitati de a se multumi. Problemele reale exista, in special, in locatiile cu o singura fantoma, condamnata, sarmana, la singuratate... Asa ca, daca v-ati mutat recent intr-o locatie de acest fel, cu o bantuitoare de-asta terminata de solitudine, si vreti sa aveti pace, asigurati-va ca, inainte de a merge la culcare, lasati pe masa Playboy-ul, cd-urile cu filme porno, o crema si ceva servetele. Veti avea astfel o noapte linistita, in care singurul zgomot ce se va auzi va fi scartaitul ritmic al canapelei din fata cd-player-ului.

Abelard si Heloise

Mare scandal cu Bac-ul, din nou: subiecte vandute de catre profesori, directori... Nimic nou, doar circul traditional. Ca si in cazul lui Jiji, cate unul tre’ zvarlit multimii furioase din cand in cand, ca sa  se dea cu praf in ochi celor insetati de dreptate si sa se creeze iluzia incercarii de corectitudine. Fiind obisnuit cu toate astea, nu mi se mai pare nimic deosebit, dar ma deranjeaza putin cand gasesc respectivele chestiuni dezbatute pe website-uri in limba engleza (asta ar fi un exemplu: http://www.balkaninsight.com/en/article/romania-probes-high-school-corruption).

Dar sa nu creada cineva ca sistemele educationale occidentale nu au poamele lor. De exemplu, in Marea Britanie, numai ce se linistisera dupa un caz cu o profesoara de religie care instiga elevii prin mici vulgarisme si sugestii de libertinaj, ca s-a mai ridicat unul. Este vorba de cazul Jeremy Forrest, in varsta de 30 de ani, profesor de matematica la o scoala din Eastbourne, care s-a amorezat un pic de o eleva de 15 ani, a rapit-o si a vrut sa fuga cu ea din tara. Pentru minunea asta, craiul trebuie sa stea dupa zabrele vreo 5 ani si jumatate. Dar acum povestea ia o intorsatura si mai romantica, fata il iubeste si il viziteaza la inchisoare, el se jura ca o ia de nevasta, iar tatal ei e absolut de acord, aproape mandru de toata povestea. Pai cum altfel? In sfarsit, a auzit lumea si de el. Acum, pe fondul acestui scandal, se mai ridica si alte junioare care il acuza  pe Forrest ca a incercat sa le “recruteze”. Si cum pedofilia este privita ca o josnicie de catre infractorii cinstiti, Forrest a fost agresat in inchisoare, iar acum este tinut in izolare, pentru propria siguranta (http://www.dailymail.co.uk/news/article-2347134/Paedophile-Jeremy-Forrest-attacked-fellow-prisoner-standing-trial-abducting-schoolgirl.html ). Din nefericire, el este profesor de matematica, iar ea este prea tanara ca sa scrie. Speram totusi ca in cateva saptamani, conform tendintelor, va lovi puternic piata de carte un best-seller redactat de un binevoitor capabil, care sa faca o baltoaca de sirop din povestea acestor Abelard si Heloise moderni.

La o cercetare in viteza, mai aflam cazuri cu dascali demni de respect, pe alte meridiane: in Noua Zeelanda, o doamna profesoara este filmata de camerele de supraveghere cum se serveste (sau isi pune deoparte pentru mai tarziu) din pachetelele cu mancare ale copiilor (http://www.digitalspy.co.uk/odd/news/a496492/teacher-caught-on-cctv-stealing-pupils-lunches.html). Si tot in partea aceea de lume, un profesor le arata elvilor (fara intentie, totusi) ultimele pornografii pe care si le-a downloadat de pe net (http://www.smh.com.au/world/teacher-accidentally-broadcasts-porn-to-class-20130704-2pd0q.html). Inapoi in UK, aflam ca magistratii din Blackburn numai ce au dat verdictul impotriva profesorului de educatie fizica Glyn Thompson, in varsta de 31 de ani, care a facut sex cu o eleva de 14 ani (http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/5001291/Teacher-had-sex-with-girl-of-14-at-school.html ).

Pai, concluzia ar fi ca profesorii sunt si ei oameni. Adica au nevoi: daca "alor nostri" le trebuie doar bani, “ai lor” au nevoi ceva mai diversificate  - hrana, dragoste, divertisment... Una peste alta, ai nostri nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat ai lor. Deci, noi, romanii, nu suntem nici mai buni, nici mai rai decat ceilalti, orice ar incerca altii sa spuna.

Fineturi filosofice

Occidentalul om de rand nu este cu nimic mai presus romanului om de rand. Doar traieste intr-o societate mai bine organizata si care are alte valori. Ca o demonstratie a acestei afirmatii, am sa expun (si aici, dar si in interventii viitoare) intamplari, discutii sau stari de fapt “la nivel mic” (sau, sa zicem, individual) din care se vor deduce preocuparile, sistemul de gandire si modul de viata al unei categorii de populatie din UK.

Ieri, la serviciu. Zi lunga si plicticoasa – una din putinele ocazii cand nu i-am acuzat pe englezi, in sinea mea, de lene si ca fac orice altceva in loc sa munceasca... pentru ca, efectiv, nu era nimic de facut. Ca sa faca timpul sa treaca mai usor, oamenii se grupau si flecareau, cei mai multi, conform bunului lor obicei, sorbindu-si ceaiul. Ma dau si eu aproape de un coleg (sau, ca sa respectam exact adevarul, el s-a dat aproape de mine), Mitch, un flacau de aproape 2 metri, lat in umeri ca un dulap, care a trecut de limita celor 21 de ani acum vreo luna. Fara mari eforturi, flacaul nostru a gasit un subiect de conversatie: artele martiale. Sa fi fost ceva din ce am facut eu care sa ii sugereze ca asta e singurul lucru pe care l-am putea avea in comun? Va asigur ca nu. Oricum, aflu repede ca el e incepator in doua arte martiale, ca ii plac filmele de gen, ca stie o multime de “maestri” ai respectivului domeniu... Apoi urmeaza concluzia evidenta la care orice om normal poate ajunge dupa toate astea: singurul care l-ar putea bate pe Chuck Norris este Bruce Lee, dar, din pacate, nu mai traieste ca sa o si faca. Mitch isi fixeaza privirea pe fata mea, asteptandu-mi parerea. Ce sa ii zic? Sa ii marturisesc ca lucruri de genul asta nu am mai vorbit de pe la inceputul anilor 80, cand eram copilas? Nu. Si cum, in general, eu nu vorbesc bazaconii decat cand nu stiu ca sunt bazaconii, nu am alta idee mai buna si ii torn repede vreo doua din poantele alea despre Chuck Norris care fac turul Internetului. Mitch ma priveste ca si cum nu as fi in toate mintile...

Oameni si preocupari. Cert e ca, de atunci, gandirea mi-a fost directionata pe calea framantarilor: Mototol Rostogol e mai tare decat Iepurila-Varza-Dulce? Oare Pistruiatu il bate pe Oblio? Cine castiga dintre Pinocchio si Sperie-Ciori? Peppa Pig bate pe Hello Kitty?

Animale de casa

Le stim bine pe ale noastre, despre ale englezilor vom vorbi in viitor (promit!), deocamdata sa aruncam o privire in ograda plina cu creaturi domestice (si nu numai) a indienilor. Iata ce a filmat o camera de luat vederi intr-o locuinta privata din Mumbai, la sfarsitul lunii iunie (anul acesta):

Deci, a intrat Pissy (unii ii spun “leopard”) ca la ea acasa si l-a luat pe Cutu, apoi au plecat impreuna undeva... Se pare ca nu ar fi singura “pisicuta” care vagabondeaza libera prin Mumbai, probabil din cauza vecinatatii orasului cu un parc national. Intrucat incidentul nu este primul, politia a adaugat inca ceva programului de antrenament: abordarea felinelor.

Eu nu am observat nimic in neregula, dar daca vi s-a parut cumva ca Pissy a fost prea brutal, s-ar putea sa fi fost razbunare pentru asta:

Forum International 2

Tot pe pagina dedicata Romaniei pe http://www.topix.com/ gasim inca o categorie de subiecte ce merita (mai mult sau mai putin) atentie: cele menite sa popularizeze o imagine negativa a tarii noastre. Deocamdata sa enumeram titlurile unor topicuri: “Why do Romanians hate Hungarians so much?”, “Transylvania”, “Why do Romanians lie and steal all the time?” s.a.

E normal sa existe pareri positive, dar si negative, nimic de zis. Dar nu stiu cum se face ca pe un forum dedicat Romaniei isi posteaza excrementele cerebrale niste flacai care folosesc id-uri gen TheRealMagyar, Szatmari, Bozgor, Attila Magyar Garda, bozgorashu etc (usor de ghicit cam ce origini au si dupa ce umbla). Ei bine, astia au sute de postari pe bietul forum (repet, pe sectiunea dedicata Romaniei), ceea ce n-ar fi o mare problema, dar tot ce spun e denigrator la adresa noastra si, evident, poate avea un impact asupra persoanelor care poseda informatii precare asupra unei anumite parti a Europei si a relatiilor dintre romani si unguri. Caci va asigur ca stiu exact ce spun daca afirm ca omul de rand occidental nu stie nimic despre o buna parte din Europa de Est si ia drept informatie tot ce citeste pe net sau aude/vede la televizor. Deci, indivizii astia deschid teme noi sau pur si simplu fac off-topic la orice subiect legat de Romania, aducand “argumente” de genul injuriilor si ofenselor (pentru ei, romanii sunt: vomits, gypsies, criminals, beggars) si folosesc o logica de tipul “nu e ca tine ca nu vreau eu” in controversele pe care le creeaza. Pana la urma, unul din ei concluzioneaza: “Romania is the shame of the EU”. Foarte dureros, daca nu iei aminte ca insulta goala e tot una din armele prostului. N-ai argumente sau logica nu te ajuta? Scuipi, injuri si iti inchipui ca ai triumfat...

Iar atunci cand nu injura, isi etaleaza melodramatic iubirea de patrie: “We Hungarians are patriotic. [...] I love my country so much. When I got abroad, and come back, the first thing I do is kiss the soil of my beloved Hungary,” spune lumii intregi Attila – probabil cu lacrimi in ochi. Pai, draga Attila, eu sunt mai “patriotic” decat tine: nu sarut pamantul patriei, ci beau cocktail din pamantul  ei! De 3 ori pe zi! Comand online glod din zonele Podu Iloaiei, Bragadiru si Husasau de Tinca (v-ati prins, din cele 3 provincii istorice) si clatesc frumos intestinul in mod patriotic!

Sunt sigur ca ati inteles de prima data de ce se zbat ei atat: problema cu Transilvania. Argumentul lor suprem: la un moment dat, Transilvania a apartinut Ungariei (adica a fost ocupata de...). Lucrurile sunt mult mai simple, as zice eu: natiunile din prezent sunt ceea ce sunt in prezent, ca sa enunt un truism. Pai, conform logicii aceluiasi argument invocat de sus-numitii , parti din Ukraina au fost candva teritorii romanesti (dar a trecut oare cuiva prin minte ca le vrem inapoi?), la fel Moldova, o bucata din Bulgaria etc. Dar sa extindem viziunea: cum ar arata acum harta lumii daca am tine cont de argumentul “a fost al...”? Pai, America de Nord ar trebui sa fie a britanicilor, la fel Australia, India si alte cateva teritorii. Spania ar avea granite comune cu Portugalia in America de Sud. Francezii si englezii ar imparti Africa, lasand sudul acestui continent olandezilor. O halca bunicica din Europa ar fi teritoriu rusesc... Dar Franta, sub Napoleon, ocupase si ea buna parte din Europa. Ah, dar inainte de francezi, au fost vikingii, turcii, tatarii, pecenegii, cumanii... Iar inaintea lor, Europa a fost cucerita de romani! Deci Europa e teritoriu Italian! Continentul Italia! Dar romanii parca erau indo-europeni? Pai atunci Europa apartine Asiei centrale. Inca o data ah: pai indo-europenii nu sunt oameni, iar omenirea isi are originile in Africa de Nord si Centrala? Pai gata, am rezolvat: suntem toti o natie mare, africana! Pentru ca un principiu ori nu il aplici deloc, ori il aplici ori de cate ori este pertinent – si in niciun caz o singura data, in mod convenabil, arbitrar.

 

De concluzie nu cred ca mai este nevoie. Nici nu vom incerca sa ne razbunam, facandu-le ungurilor ce ne fac ei. Citam, totusi, in incheiere, ceea ce spune un cititor al aceluiasi forum, care semneaza “wtf”, din Lewistown, Pennsylvania: “Hungarians made the Rubik cube and strange pornography”.

 

 

 

Forum International 1

Sa deschidem subiectul cu un citat de pe http://www.topix.com/ (sectiunea despre romani si Romania): “What is sex like with romanian men? do they do oral sex at all? are they circumcised? im asking because im talking to a romanian guy, i just want to be informed should the occasion ever arise,” vrea sa stie Cheyenne, din Ashenville, North Carolina, USA. Asta sub sectiunea “Sex with Romanian Men”. Un topic foarte asemanator (“Relationship with Romanian men”) este deschis si de Ria, din Luton, UK, cu intrebarea: ”I live in the uk of indian origin when i go out to places I always attract attention from romanian guys . Ive never actually given my number to them but I have been attracted to them some are very goodlooking.I just wanted to know of peoples experiences I know they are not all the same but just culture wise as i know nothing about romanian culture” (citatul este un copy/paste, deci nu sunt responsabil pentru greseli). Ce ma izbeste este evident, ridicolul – ca sa ne exprimam blajin – al intrebarilor. Un vid de logica evident, dar intriga  simularea rationalului sub influenta stereotipului. Conform acestor reprezentante ale sexului frumos de pe alte meleaguri, toti romanii au aceeasi abordare a unei relatii si toti romanii au activitate sexuala identica. Deci, undeva pe la 10 milioane de barbati care fac absolut acelasi lucru in pat; acelasi numar de barbati, comportandu-se absolut la fel la prima intalnire, vorbind despre aceleasi lucruri cu iubitele, facandu-le aceleasi cadouri... Adica, vreo 10 milioane de barbati identici.

Sa nu va inchipuiti ca nu exista persoane care sa nu gaseasca intrebarile respective absolute normale si sa nu isi impartaseasca “experienta”... De exemplu, Ira din Bucuresti se grabeste sa o linisteasca pe Cheyenne: “Romanian are very pasionate in sex..If it's youg trust me you will remeber.” (tot copy/paste). Pai, cu mandrie ma declar si eu Roman... dar de unde sa stie Ira cum sunt eu “in sex”??? Ca, na, nu cred ca am avut onoarea... Si cred ca si printre dumneavoastra s-ar mai gasi vreo doi care pot spune acelasi lucru. Si atunci de ce ne eticheteaza? Intelegem, oricum, ca experienta ei sexuala este foarte bogata, dar parca 10 milioane de parteneri nu suna plauzibil.

Un raspuns destul de documentat primeste si indianca Lia, de la Gia din Vedea: “I live in Romania and lived here half of my life. I've never been in a relationship with any Romanian men, because I realized that they're not worth the effort. Sorry, but, I say, there's nothing to be flattered about when it comes to Romanian men woo'ing you. I only have negative experiences with them, because I noticed that most have no idea how to court women, how to make compliments, how to be charming, how to be subtle....they treat women like sex objects, they expect you to kiss their butt and be their slave, they have no idea how to appreciate women, they're sexist to the bone, they're mean and shrewd and so on. Seriously, if you're considering getting into a relationship, DO NOT GIVE ANY CHANCES TO ROMANIAN MEN. They always expect for some kind of reward, they're never genuine. And marrying a Romanian man is the worst thing you can do. If you don't wanna end up being treated like a sex object and a slave, then avoid Romanian men like plague! Take this piece of advise from a woman that has lived long enough in Romania, to know.” Se pare ca asta e raspunsul ratustii celei urate, care incearca sa isi scuze propriul esec invinuind pe oricine altcineva. Ea a incercat, i-a iubit din tot sufletul. Pai, mai intai l-a iubit pe Florin Piersic,asa, prin televizor, cand era adolescenta... Dar el n-a iubit-o, ca il avea pe Buza De Iepure si buzunarul cu seminte. Apoi, s-a indragostit de Omuletul lui Gopo, ca l-a vazut mai dezbracatel si a crezut ca o sa fie usor... Dar nici el nu a iubit-o, ca era prins cu premiile pe la Cannes si pe la San Francisco. Dupa care a inceput sa auda zvonurile despre Terente si a inteles ca gasise maaarea iubire a vietii ei. Si l-a iubit mult, in sinea ei. Vestea mortii lui a picat insa ca un trasnet (acuma, ca el murise cu ani buni inainte, nu mai era important!) si a fost picatura care a umplut paharul: Gia avusese prea multe experiente amare cu barbatii romani... Asa ca s-a hotarat: occidentalii muribunzi stiu sa curteze si sa adreseze complimente mai bine, pur si simplu pentru ca au contul bancar mai pufos. Si e in continuare convinsa ca, doar pentru ca e femeie si doar pentru ca exista, toti barbatii din jur ii datoreaza atentie, trebuie sa ii faca complimente si sa fie sarmanti si subtili cu ea. Oricum, un cititor al forumului, care semneaza Freddy, ii raspunde dezamagitei Gia, punand punctul pe ‘I’: “My dear I could bet a week's wages that you need to pay someone to even glance at you.” Si nu e singurul post cu miez  al forumului.

Ce am vazut aici este, asadar, stereotipul pus la lucru in locul mintii.  O americanca vrea sa faca sex, dar nu e sigura carei categorii ii apartine partenerul, asa ca recurge la criteriul cel mai la indemana: locul nasterii. Iar experienta altor femei, cu alti barbati, dar nascuti tot acolo, i se pare a fi raspunsul. Daca americanca vrea doar sex, o indianca ce traieste in UK vrea o relatie adevarata. Si, la fel, e sigura ca printre cele cateva raspunsuri primite se afla si solutia cazului ei. Ca sa descrii corect o categorie, trebuie sa ai o cunoastere adanca a ei. Iar cand acea categorie o reprezinta barbatii romani, cu cati trebuie sa fi avut de-a face ca sa fii sigura ca ai acoperit toate tipurile posibile si ii cunosti pe toti? Cred ca raspunsul ar incorpora cuvantul “milioane”...

Ca un lord...

Aflam de la Sky News (http://uk.news.yahoo.com/house-lords-100-000-toilets-122032412.html#cVipeh2) ca Marea Britanie se pregateste sa faca un pas mare spre beneficiul platitorilor de taxe, prin modernizarea a doua toalete din Palatul Westminster, aria Camerei Lorzilor. Costurile lucrarilor sunt estimate la aproximativ £100.000, si deja au starnit interesul a doisprezece companii, care candideaza pentru a indeplini mareata modernizare. Ati crezut cumva ca numai politicienii nostri practica genul asta de investitie? Iaca, nu! Pai cum sa ii ceri unui lord sa se ganieteze intr-un wc de vreo £20.000, cand poate sa o faca intr-unul de £100.000? Oricum, eu ma gandesc ca, de banii astia, spectacolul improscarii cu rahat ar trebui mutat din Camera chiar in buda. Adica, sa se construiasca tribune in incinta toaletei, iar obiectul cu pricina sa fie construit pe modelul budelor turcesti, pentru a mari raza de improscare. In tribunele respective ar putea lua loc contribuabili de rand, care ar putea astfel privi de aproape cum un lord da tot ce poate pe partea cealalta. Satisfactia ar fi generala, intrucat lorzii cu matul mai subtire s-ar putea bucura de urale si aplauze pentru fiecare treaba imputita bine facuta si pentru fiecare strop bine aruncat. Iar cei mai norocosi dintre spectatori – si, de ce sa nu o spunem, care au primit cu pile un loc in primul rand – ar avea sansa de a fi improscati cu rahat... pe banii lor.